oda mailurilor fara raspuns

nu am mai scris de mai bine de o luna. nu am presiunea scrisului, e modul in care ma rostogolesc inauntrul meu.

neindragostitii

eu cu cartile lui ferrante intinse prin camera, tu inca butonand tastele laptopului la miezul noptii. eu cu selfie-urile cu casca de snowboard, tu cu excelboard, tableau de bord si altele care te tin inchis in acvariul ala. eu cu gandul la barul de la parter, tu obisnuit cu room service. eu cu limba arsa de cafeaua fierbinte, tu cu ochelarii aburiti de la canile de ceai. tu la a saptea tura de parc dimineata, eu cu draperiile trase. eu cu pielea sarata, tu obisnuit sa faci imediat dus si sa te intorci cand nu mai sunt acolo. eu ma supar, tu ma impaci mereu. tu te superi, eu ma intorc cu spatele si iti strig ca esti cam rasfatat.

dupa-amiaza unui papanas fericit

la radio e ray charles cu georgia on my mind, iar gandul imi zboara la weekend-ul trecut. la vinerea cand am stat la o masa mica, inghesuita, unde am mancat cel mai bun papanas-verde si am zambit mult.

rezist, dar pana cand?

cadourile pentru ai mei dragi, ghetele in caz ca ploua, adidasii in caz ca e mai cald, rochiile in caz ca ies cu fetele, puloverele in caz ca stau mai mult pe afara, laptopul daca vreau sa scriu o poveste de sarbatori, romanul finlandez pe care l-am cumparat cu 10 lei de la batrana din fata de la mega, ochelarii de soare, fesuri, fulare, nurofen si strepsils, toate inghesuite in portbagaj si pornesc la drum.

bine, multumesc

tu si intrebarile tale incomode, cu acel superficial ce mai faci.