giulia

giulia e genul de tipa cu capul in nori. are parul lung, blond, ondulat, cu varfurile usor arse. e mereu data cu oja colorata, dar de fiecare data unghiile ei sunt cojite. se enerveaza si uneori le cojeste singura pana mai raman cateva picatele din loc in loc.

ceva si altceva

eram astazi la birou cand imi suna telefonul. numar necunoscut, prefix de Romania. ma gandesc ca e cineva de acasa si raspund entuziasmata.

ce mai fac

conexiunea pe skype se tot intrerupe si dau restart ca sa reluam discutia incheiata brusc. ma gandesc la distanta dintre noi, dar cand o vad din nou, parca e in camera mea de hotel de cealalta parte a patului.

benvenuto!

e prima zi aici si am iesit sa descopar zona unde locuiesc. orasul este un muzeu in aer liber, vremea perfecta, asa ca ma duc sa citesc in parc cartea primita cadou de la ana. lume multa, harmalaie si urlete de copii, toate bancile ocupate. ma mai plimb pana gasesc una libera la umbra.

melci, scoici, raci...

stau la o masa la restaurantul l’isola d’oro. mesele sunt foarte apropiate, conversatiile se amesteca intre ele, dar nu imi sta gandul la povestile lor. in stanga mea tocmai s-a asezat un cuplu de italieni. la cateva minute dupa ei in dreapta a venit un cuplu de englezi.