Dragii mei...

nu am mai scris demult. uneori mi se face dor. alteori ma simt coplesita de rutina si mi se pare ca nu mai am nimic interesant de spus. am cateva idei, dar se pierd repede in ganduri si neliniste. nici acum nu am vreo poveste care sa va placa, nu am nimic distractiv de spus. randurile astea sunt pentru mine. caut un punct de sprijin, un echilibru, un semn ca lucrurile nu se intampla asa cum ne dorim cu un scop. un motiv pentru care sa rad cu pofta sau sa plang avand o justificare serioasa.

drama queen din varful patului

l-a cautat in liste intregi de nume si atunci cand l-a gasit s-a uitat minute in sir la poza lui. nu stia ce sa ii scrie...de fapt intreaga poveste i se parea desprinsa din filmele cu liceeni, incat ii venea sa rada de fiecare data cand incerca sa ii scrie un mesaj. a lasat pagina deschisa, cu gandul ca o sa revina peste cateva ore. dupa cinci minute ii apar mai multe notificari:

wonderland nu e acasa

s-a mutat la 1921 km departare. in ziua in care a plecat mi-am promis ca lumea asta nu e suficient de mare, incat sa ma tina departe de persoanele dragi. pentru ea as zbura pana in mongolia, daca viata o va trimite sa isi caute fericirea atat de departe. m-am dus sa o vad. eram acolo de 2 zile si deja stiam ca o sa imi fie dor.

barbatii stiu sa astepte. si femeile sa se lase asteptate.

singura la mall in cautarea unui cadou. imi fac curaj sa incep cu o pauza de cafea. ma asez la masa din fata sa imi satisfac si placerea de a privi oamenii aflati intr-un du-te vino continuu. in fata usii se opreste un tip. inalt, imbracat in blugi si sacou, pantofi din piele intoarsa si sosete colorate. nu detaliile vestimentare mi-au atras atentia de la inceput, ci buchetul enorm de trandafiri pe care il avea in brate. parea ca a cules o gradina intreaga de flori si se chinuia sa o cuprinda pe toata cu ambele maini. statea in fata cafenelei si astepta.

Marlboro si siropul de cirese

ma intorceam in seara asta de la alergat. pe scara blocului o doamna in varsta isi prinsese mainile intre 3 plase pline de cumparaturi, lesa unei cateluse si cheia de la cutia postala. m-am oferit sa o ajut mai mult cu forta. era jenata ca ii car sacosile pana la...etajul 1! s-a oprit sa imi multumeasca si mi-a povestit ca s-a mutat din februarie in bloc si nu cunoaste zona. era fericita ca astazi descoperise o macelarie aproape de casa.