barbatii stiu sa astepte. si femeile sa se lase asteptate.

singura la mall in cautarea unui cadou. imi fac curaj sa incep cu o pauza de cafea. ma asez la masa din fata sa imi satisfac si placerea de a privi oamenii aflati intr-un du-te vino continuu. in fata usii se opreste un tip. inalt, imbracat in blugi si sacou, pantofi din piele intoarsa si sosete colorate. nu detaliile vestimentare mi-au atras atentia de la inceput, ci buchetul enorm de trandafiri pe care il avea in brate. parea ca a cules o gradina intreaga de flori si se chinuia sa o cuprinda pe toata cu ambele maini. statea in fata cafenelei si astepta.

Marlboro si siropul de cirese

ma intorceam in seara asta de la alergat. pe scara blocului o doamna in varsta isi prinsese mainile intre 3 plase pline de cumparaturi, lesa unei cateluse si cheia de la cutia postala. m-am oferit sa o ajut mai mult cu forta. era jenata ca ii car sacosile pana la...etajul 1! s-a oprit sa imi multumeasca si mi-a povestit ca s-a mutat din februarie in bloc si nu cunoaste zona. era fericita ca astazi descoperise o macelarie aproape de casa.

nu ma suna, te sun eu

in seara asta m-a apucat o furie teribila pe felul in care comunicam in ultimul timp. de fapt cred ca furia asta ar trebui sa se reverse mai mult asupra mea.
nu am avut curajul sa iti spun, dar am obosit sa iti scriu mesaje pe whatsapp si sa verific cand le citesti. si daca apar doua bife, inseamna ca le-ai citit sau uneori telefoanele astea inteligente o iau razna? daca le-ai citit, dar nu ai raspuns, ce inseamna? ca nu ai avut timp sau ca ai uitat? ca le-ai ignorat sau inca te mai gandesti la ce anume ai putea sa raspunzi? 

sa traiti frumos!

randurile de mai jos nu sunt pentru cei care au “calatoriile” ca hobby in CV sau pentru cei care s-au plictisit deja de toate continentele si isi permit vacante de lux in fiecare sezon. sunt pentru cei ca mine.

fragmente dintr-un weekend cu cantec

nu-mi place centrul vechi al bucurestiului.
rar aleg din proprie initiativa sa imi petrec timpul liber acolo, desi sunt locuri in care atmosfera este placuta. mi se pare atat de aglomerat, populat de multi oameni de calitate indoielnica, incat cei frumosi se pierd si devin anonimi. ma fascineaza personajele feminine care defileaza pe acolo. daca nu le-ar trada tocurile de 15 cm, fustele-curea sau jambierele pana la genunchi, ai putea sa juri ca interpreteaza rolul cocotei de lux din Patul lui Procust.