aceasta nu e o poveste de dragoste.

acum cateva zile am avut chef sa fac pe scriitoarea. adica sa ma duc intr-un bistro, cu laptopul dupa mine si sa scriu de acolo o poveste. imi plac oamenii care pot lucra de unde vor, candva visam sa am un job care sa nu ma tina 8-9 ore legata de un birou. sa ma trezesc dimineata, sa imi incep ziua la o terasa intr-o gradina plina de copaci, in fata unei limonade cu ghimbir. sa scriu un articol, sa dau publish si asta sa fie “munca” mea. 

cum mi-am petrecut sfarsitul lumii

recunosc ca iarna nu este anotimpul meu preferat. mi-am dorit sa ninga doar la munte sa ajung pe partie, dar cum drumul pana acolo e impracticabil, zapada asta nu-mi ofera nicio bucurie. prin urmare de ieri am ramas blocata la domiciliu, fara planuri marete. am ales sa ignor vestile de la tv cu privire la coduri de diverse culori si ceea ce parea un weekend compromis, s-au dovedit a fi 2 zile petrecute in compania...mea. Concluzia? nu sunt chiar asa plictisitoare, a fost mai bine decat ma asteptam ! :)

la vita e bella. mai ales online.

Miruna, 29 de ani, absolventa a unei universitati cu profil filologic, pr manager

satena, mica de statura, tunsa french, cu ochi mari, zambet molipsitor, dantura impecabila. solara, plina de energie, visatoare, pasionata de gatit. combinatia perfecta intre o femeie seducatoare, dezinvolta si o copila sfioasa, naiva.

poate cu alta ocazie...

era o dimineata de iarna insorita ca o primavara timpurie. se trezise cu gandul ca astazi sa hoinareasca pe stradutele din jur sa isi faca ordine in ganduri si in viata. era fericita dupa atata timp. sau poate fericita e prea mult spus. linistita.

sambata incepea la cafeneaua vis-a-vis de parc. avea ritualul ei si ii facea placere sa se rasfete uneori. se aseza la masa cu scaune galbene, se uita la oameni si isi imagina viata lor. astazi i-a atras atentia familia cu 2 copii de la masa din colt. erau relaxati, radeau zgomotos si rasfoiau impreuna cateva carti de povesti.

noi. singura

ma intreba zilele trecute o prietena pe care o tot sfatuiam sa incheie o relatie in care era nefericita  – tu ai habar cat de greu este sa fii singura? apoi s-a scuzat stanjenita, simtind cumva ca eram solidara cu suferinta ei. cu a ei da, cu a mea nu mai sunt.