cheesecake-ul, dragostea mea

de cateva zile coc continuu. cheesecake, tarte cu spanac si pecorino, tarte cu ciocolata si zmeura, tarte cu broccoli si ricotta, cuptorul meu a obosit de cate a vazut zilele astea. e felul meu de a nu ma gandi, de a nu avea timp de regrete, de nostalgii, de a despica firul in patru, in patru zile. sau cinci.

lor, celor cativa

sun la parter, ma imbratiseaza cu o mana, in timp ce inchide usa in urma noastra cu cealalta. simt toata bucuria revederii, de parca singuratatea de peste an si-ar gasi alinarea in strangerea noastra.

fenomenul global al oamenilor singuri la 30 ani

 genul ala de barbat care pare dezinvolt cand este intr-un grup de oameni? cel care iese in evidenta prin gesturi, felul in care rade, sau in care atinge usor umarul sau mana persoanei de langa, cel care nu are dificultati in a vorbi despre situatia economica din china, fenomenul global al femeilor singure la 30 ani, interpretarea lui rami malek din bohemian, sau whiskey-ul japonez care se drege dimineata cu multa cola cu lamaie.

nu toata lumea bea lapte cu caimac

aseara ma opresc la mega image-ul de langa birou. vorbesc la telefon printre rafturi, cutiute cu afine, pungi cu chimion, lapte cu caimac si, in timp ce vorbeam, imi amintesc ca am avut impresia toata ziua ca e ajunul craciunului. conversatia imi aduce liniste si rezolva cumva, ca printr-o minune, o problema care ma tot macinase saptamana asta.

Lay beside me, tell me what they've done!

scoate din geanta cateva bomboane sofisticate, aduse de mine de la stockholm. imi spune ca au o umplutura interesanta, cu portocale, ii spun ca nu mai mananc zahar, insista ca sunt sofisticate, apoi ca nu putea sa le manance cu tata pe toate, fara sa stie ca am gustat si eu.