¡Hasta luego!

zilele trecute am dat peste o poezie a ninei cassian si mi-a ramas in minte prima strofa:

“m-am asezat sub becul cel mai puternic ca sa ma vezi si sa stii: sa nu poti spune vreodata ca ti-am ascuns stangaciile mele, asimetriile si zonele imperfectiunii.”

VI

m-am intors acasa si m-am asezat direct pe canapea. m-am oprit inainte la bucatarie sa pun florile in vaza, iar acum pare ca m-am intins pe jos intr-o gradina cu narcise. ma gandesc ca o sa ne intalnim curand si tu astepti sa iti spun multe povesti.

oda mailurilor fara raspuns

nu am mai scris de mai bine de o luna. nu am presiunea scrisului, e modul in care ma rostogolesc inauntrul meu.

neindragostitii

eu cu cartile lui ferrante intinse prin camera, tu inca butonand tastele laptopului la miezul noptii. eu cu selfie-urile cu casca de snowboard, tu cu excelboard, tableau de bord si altele care te tin inchis in acvariul ala. eu cu gandul la barul de la parter, tu obisnuit cu room service. eu cu limba arsa de cafeaua fierbinte, tu cu ochelarii aburiti de la canile de ceai. tu la a saptea tura de parc dimineata, eu cu draperiile trase. eu cu pielea sarata, tu obisnuit sa faci imediat dus si sa te intorci cand nu mai sunt acolo. eu ma supar, tu ma impaci mereu. tu te superi, eu ma intorc cu spatele si iti strig ca esti cam rasfatat.

dupa-amiaza unui papanas fericit

la radio e ray charles cu georgia on my mind, iar gandul imi zboara la weekend-ul trecut. la vinerea cand am stat la o masa mica, inghesuita, unde am mancat cel mai bun papanas-verde si am zambit mult.