berlin, intre coldplay si peronul liniei U2

anul trecut de craciun mi-am facut cel mai frumos cadou, biletul la concertul coldplay de la berlin. am asteptat jumatate de an data de 29 iunie. nu mai tin minte ultima oara cand m-am bucurat la fel de mult, cand am fost atat de entuziasmata pe fiecare acord al fiecarei melodii, cand m-au emotionat mai tare oamenii din jur si reactiile lor. perfect. si cam asta este singurul cuvant care imi vine acum in minte.

matrimonial

- de ce esti suparata?

- nu sunt.

- eh, nu esti. te intorci cu spatele la mine, deschizi cartea aia si de 10 minute nu ai terminat nicio pagina. ce inseamna asta?

- ca citesc incet.

bucuresti, te iubesc

dimineata asta era mai frumoasa ca alte dimineti. stabilisem sa ne intalnim la 11 la cafea, dar nu imi plac weekend-urile grabite. ritualul meu de domnisoara de pension includea taiatul coditelor la flori, chiar daca era aproape 10 si eu aveam cateva vaze pline de bujori.

domnu' popa

stateam intinsa pe pat la fizioterapie si incercam sa citesc. pozitia era destul de incomoda, imi atarnau si niste fire pe spate, asa ca gandurile imi fugeau aiurea. dupa cateva minute am avut si o epifanie, cum ca as avea o placere vinovata sa las 2-3 tacamuri nespalate in chiuveta pentru a doua zi. ma amuza ignoranta gandurilor mele si mi se facuse dintr-odata racoare pentru ca eram doar in sutien.

multumesc-ul din cutia cu bezele

povestea asta a inceput ieri. m-a sunat curierul ca am primit un pachet. in pachet o cutie cu bezele si un mesaj anonim care ma incuraja sa scriu si sa traiesc povesti. am zambit toata seara si inca imi vine sa o fac cand ma uit la cutia de carton ramasa pe masa.