nu plange, ana!

ana mea pleaca. ana mea pleaca si stiu ca va trece vreme pana vom mai sta impreuna pe fotoliile din puf, pe terasa la expirat. ana mea e cea despre care am scris vreo 3-4 povesti pana acum. muza, cum ii spun eu. ana e cand fata cu vino’ncoa, cand cea cu nume simplu.

Avion cu motor / Ia-ma si pe mine-n zbor

ajunsesem cu mai bine de o ora si jumatate mai devreme la aeroport cand am aflat ca zborul meu are intarziere de o ora. ma foiam de pe o parte pe alta a scaunului de la poarta 11 si ma gandeam de ce nu mi-am luat o carte de voiaj mai interesanta.

No, da’ unde-i graba?

stiti orasele alea unde timpul sade bland si linistit? saptamana asta am ajuns cu jobul la cluj.

pentru mine clujul avea mirosul antisepticului din spitalul unde am stat in 2012. culoarea halatelor asistentelor care m-au ingrijit atunci si gustul jumatatii de banana, pe care am mancat-o pe furis de la doamna ana.

ziua internationala a patului facut

sau a fericirii.
20 martie…ce an era?

singuratatea corporatistului de cursa lunga

6.30 AM: in fiecare dimineata victor se trezeste la ora asta. din momentul in care opreste alarma telefonului si pana iese pe usa trec 45 minute. merge cu bicicleta aproximativ 10-15 minute pana la birou. ajunge intotdeauna primul dintr-un open space de 50 de persoane. asta pentru ca programul incepe la 8.30 si colegii se strang abia pe la 9. isi pune castile bowers & wilkins, cumparate din bonusul primit de sarbatori si asculta invariabil nicecream fm.