o altfel de dragoste in vremea holerei

s-a asezat langa mine pe banca din curtea spitalului. micuta de inaltime, roscata cu parul facut permanent, ruj rosu. o prezenta discreta si foarte placuta. 85 ani, dar nu i-as fi dat mai mult de 70. ceea ce i-am si spus. a zambit si, ca si cum ar fi vrut sa se scuze ca nu a avut o viata fericita, a inceput sa imi povesteasca.

tipe, tipi si tipuri

sambata dupa-amiaza. “dimineata” tarzie, dupa o noapte in care petrecuse ca in fiecare inceput de weekend. bause pana la 3-4 dimineata in club si de acolo plecase cu el. barbatul necunoscut care dormea cu fata la perete, pe partea ei de pat.

o data pe saptamana

stii, de fapt e genul ala de relatie in care il cunosti pe celalalt complet. si nici nu iti mai doresti sa descoperi ceva nou la el. pentru ca oricum e ceva ce sigur nu iti mai place. nu stiu, chiar nu stiu cum sa iti explic…nu imi mai spune demult ca ma iubeste sau ca ii e dor. imi place cuvantul asta tare mult…dor, dar nu l-am mai auzit de cativa ani…sau simtit. nu ne e dor de noi.

cauta-ma tu

functia shuffle are uneori un mod brutal de a-ti aminti de oameni pe care ii credeai demult uitati. atunci cand a auzit melodia in casti, s-a intors cu ani in urma in camera aia mica, in care se inghesuiau amandoi pe o canapea visinie si isi spuneau povesti.

4 AM

Cum ramane, te astept sau ma astepti?
Cap ou pas cap?