jesper & agnes

cu melatonina si paharul de apa pe noptiera, deja eram sigura ca o sa dorm mai bine ca in ultimele nopti. am simtit patul cum se misca puternic si am amutit. nu mai tineam minte cat timp trecuse de cand golisem paharul, unde eram, daca ma intorsesem acasa, sau era o alta camera de hotel. cand am realizat ca sunt singura m-a trecut o transpiratie rece pe sira spinarii.

 

memoir

stau cu knausgard in brate si nu reusesc sa citesc nici macar cateva randuri. repet aceeasi fraza de 4 ori - “noptile nesfarsite de vara, atat de luminoase si deschise, cand ne plimbam prin baruri si cafenele in diferite parti ale orasului, in taxiuri negre, singuri sau impreuna cu altii, cand starea de betie nu era ceva amenintator, distructiv, ci un val ce ne ridica tot mai sus, incepusera sa se intunece incet si pe neobservate, cerul era parca prins de pamant…si noaptea de vara usoara, schimbatoare a devenit dintr-odata de neimaginat, ca un vis pe care in van incerci sa il recapitulezi cand te trezesti.”

malafemmena

stau in mijlocul camerei cu un pahar de montepulciano in mana dreapta. sunt doar in chiloti, dar nu am de dat socoteala nimanui. e casa mea. vocea lui chantal chamberland mi-a cam dat peste cap buna dispozitie de mai devreme. am si uitat ca in urma cu 10 minute dansam de pe hol pana in sufragerie si s-a dus naibii decalogul meu cu reguli pentru o viata fericita.

domnu' popa

stateam intinsa pe pat la fizioterapie si incercam sa citesc. pozitia era destul de incomoda, imi atarnau si niste fire pe spate, asa ca gandurile imi fugeau aiurea. dupa cateva minute am avut si o epifanie, cum ca as avea o placere vinovata sa las 2-3 tacamuri nespalate in chiuveta pentru a doua zi. ma amuza ignoranta gandurilor mele si mi se facuse dintr-odata racoare pentru ca eram doar in sutien.

indreptar despre cum am renuntat la un vis

terminasem facultatea si inca nu incepusem sa imi caut un job.  am facut limbi straine pentru ca nu intrasem la comunicare. in iulie, dupa ce am aflat ca luasem licenta cu nota mare, nu stiam daca sa ma bucur sau sa plang. lucrasem o luna la o editura si plecasem de frica unei directoare care baga spaima in studentii angajati. cand ii vedeam dimineata tocurile stiletto, imi tineam respiratia de teama sa nu imi strige numele.

4 AM

Cum ramane, te astept sau ma astepti?
Cap ou pas cap?

drama queen din varful patului

l-a cautat in liste intregi de nume si atunci cand l-a gasit s-a uitat minute in sir la poza lui. nu stia ce sa ii scrie...de fapt intreaga poveste i se parea desprinsa din filmele cu liceeni, incat ii venea sa rada de fiecare data cand incerca sa ii scrie un mesaj. a lasat pagina deschisa, cu gandul ca o sa revina peste cateva ore. dupa cinci minute ii apar mai multe notificari:

35

la 35 ani se considera un barbat implinit. copil fiind, singurul lucru la care visase, era sa nu mai fie sarac. si pentru asta a luptat toti anii astia, dar mai ales a facut nenumarate compromisuri. cand se temea sa ia decizii importante, isi aducea aminte de copilul de 10 ani care se uita in vitrina pe lipscani la un trening de fas. mama nu i l-a cumparat niciodata. avea de ales intre mancare sau haine si invariabil lucrurile rupte puteau fi cusute.