malafemmena

stau in mijlocul camerei cu un pahar de montepulciano in mana dreapta. sunt doar in chiloti, dar nu am de dat socoteala nimanui. e casa mea. vocea lui chantal chamberland mi-a cam dat peste cap buna dispozitie de mai devreme. am si uitat ca in urma cu 10 minute dansam de pe hol pana in sufragerie si s-a dus naibii decalogul meu cu reguli pentru o viata fericita.

singuratatea corporatistului de cursa lunga

6.30 AM: in fiecare dimineata victor se trezeste la ora asta. din momentul in care opreste alarma telefonului si pana iese pe usa trec 45 minute. merge cu bicicleta aproximativ 10-15 minute pana la birou. ajunge intotdeauna primul dintr-un open space de 50 de persoane. asta pentru ca programul incepe la 8.30 si colegii se strang abia pe la 9. isi pune castile bowers & wilkins, cumparate din bonusul primit de sarbatori si asculta invariabil nicecream fm. 

de ce sa nu invidiezi un om cu bani

in noaptea de 26 decembrie 1985 nea marinache a simtit ca i se apropie sfarsitul. le-a chemat pe cele doua fete la el ca sa nu fie singur la trecerea spre dincolo. ii era frica. fata cea mare nu a suportat sa isi vada tatal in starea aia. a lasat-o pe magdalena, sora cea mica, de veghe pana dimineata. intotdeauna a fost mai puternica, chiar si in astfel de momente. trecuse mai usor si peste moartea mamei, in timp ce aurora inca suferea cand isi aducea aminte de ea.

copilul din flori

statea in pat si se uita la camasa neagra care atarna pe umeras. abia in ziua inmormantarii lui constientizase cat era de afectata. avea aproape 80 de ani si probleme de sanatate. nu a fost pentru nimeni o surpriza. dar pentru ea a insemnat mai mult decat pentru cei din familie.