barbatii stiu sa astepte. si femeile sa se lase asteptate.

singura la mall in cautarea unui cadou. imi fac curaj sa incep cu o pauza de cafea. ma asez la masa din fata sa imi satisfac si placerea de a privi oamenii aflati intr-un du-te vino continuu. in fata usii se opreste un tip. inalt, imbracat in blugi si sacou, pantofi din piele intoarsa si sosete colorate. nu detaliile vestimentare mi-au atras atentia de la inceput, ci buchetul enorm de trandafiri pe care il avea in brate. parea ca a cules o gradina intreaga de flori si se chinuia sa o cuprinda pe toata cu ambele maini. statea in fata cafenelei si astepta.

aceasta nu e o poveste de dragoste.

acum cateva zile am avut chef sa fac pe scriitoarea. adica sa ma duc intr-un bistro, cu laptopul dupa mine si sa scriu de acolo o poveste. imi plac oamenii care pot lucra de unde vor, candva visam sa am un job care sa nu ma tina 8-9 ore legata de un birou. sa ma trezesc dimineata, sa imi incep ziua la o terasa intr-o gradina plina de copaci, in fata unei limonade cu ghimbir. sa scriu un articol, sa dau publish si asta sa fie “munca” mea.