nu am mai scris demult. uneori mi se face dor. alteori ma simt coplesita de rutina si mi se pare ca nu mai am nimic interesant de spus. am cateva idei, dar se pierd repede in ganduri si neliniste. nici acum nu am vreo poveste care sa va placa, nu am nimic distractiv de spus. randurile astea sunt pentru mine. caut un punct de sprijin, un echilibru, un semn ca lucrurile nu se intampla asa cum ne dorim cu un scop. un motiv pentru care sa rad cu pofta sau sa plang avand o justificare serioasa.
6 noiembrie 2014
8 iulie 2014
drama queen din varful patului
l-a cautat in liste intregi de nume si atunci cand l-a gasit s-a uitat minute in sir la poza lui. nu stia ce sa ii scrie...de fapt intreaga poveste i se parea desprinsa din filmele cu liceeni, incat ii venea sa rada de fiecare data cand incerca sa ii scrie un mesaj. a lasat pagina deschisa, cu gandul ca o sa revina peste cateva ore. dupa cinci minute ii apar mai multe notificari:
6 ianuarie 2014
Momente si schite
23 decembrie 2013
Cel mai mare regret in viata?
Am primit filmuletul acum ceva vreme si am avut cam aceeasi reactie ca a oamenilor carora li s-a pus intrebarea "Care este cel mai mare regret al tau?"...atat de intima si atat de dificil de raspuns.
12 noiembrie 2013
Un compliment, va rog!
Initial am vrut
sa incep cu o marturisire de genul <Ma numesc X si am suferit multi ani de
sindromul “complimentofobie”>.
Nu, chiar nu exista termenul, insa nu am reusit sa nascocesc ceva mai creativ, sa
descriu de fapt o problema cu care (sper) s-au mai confruntat si alte persoane
– ce faci cand ti se spune ca nu stii sa primesti un compliment?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)