o data pe saptamana

stii, de fapt e genul ala de relatie in care il cunosti pe celalalt complet. si nici nu iti mai doresti sa descoperi ceva nou la el. pentru ca oricum e ceva ce sigur nu iti mai place. nu stiu, chiar nu stiu cum sa iti explic…nu imi mai spune demult ca ma iubeste sau ca ii e dor. imi place cuvantul asta tare mult…dor, dar nu l-am mai auzit de cativa ani…sau simtit. nu ne e dor de noi.

barbatii stiu sa astepte. si femeile sa se lase asteptate.

singura la mall in cautarea unui cadou. imi fac curaj sa incep cu o pauza de cafea. ma asez la masa din fata sa imi satisfac si placerea de a privi oamenii aflati intr-un du-te vino continuu. in fata usii se opreste un tip. inalt, imbracat in blugi si sacou, pantofi din piele intoarsa si sosete colorate. nu detaliile vestimentare mi-au atras atentia de la inceput, ci buchetul enorm de trandafiri pe care il avea in brate. parea ca a cules o gradina intreaga de flori si se chinuia sa o cuprinda pe toata cu ambele maini. statea in fata cafenelei si astepta.

sa traiti frumos!

randurile de mai jos nu sunt pentru cei care au “calatoriile” ca hobby in CV sau pentru cei care s-au plictisit deja de toate continentele si isi permit vacante de lux in fiecare sezon. sunt pentru cei ca mine.

poate cu alta ocazie...

era o dimineata de iarna insorita ca o primavara timpurie. se trezise cu gandul ca astazi sa hoinareasca pe stradutele din jur sa isi faca ordine in ganduri si in viata. era fericita dupa atata timp. sau poate fericita e prea mult spus. linistita.

sambata incepea la cafeneaua vis-a-vis de parc. avea ritualul ei si ii facea placere sa se rasfete uneori. se aseza la masa cu scaune galbene, se uita la oameni si isi imagina viata lor. astazi i-a atras atentia familia cu 2 copii de la masa din colt. erau relaxati, radeau zgomotos si rasfoiau impreuna cateva carti de povesti.

Consolare

Se vedeau cam la aceeasi ora. Se intalnea cu el sperand sa gaseasca alte raspunsuri la problemele ei, insa intotdeauna se temea de aceeasi intrebare. Simpla, dar la care se fastacea mereu cand trebuia sa raspunda.
Ce faci?
Stii cat ma incomodeaza intrebarea asta? Niciodata nu stiu ce te astepti sa iti raspund!

Pune-ti o dorinta!

decembrie. de ce ma surprinde cu intrebarea oare cand a trecut anul asta atat de repede?

parca ma simt din ce in ce mai nepregatita de graba cu care vine ultima luna in calendar. iti propui la inceputul anului sa faci atatea, incepi usor, usor sa te urnesti, pe la mijloc te gandesti ca au ramas inca nefacute, dar mai ai timp si brusc este luna decembrie.

am avut 3 rezolutii pentru acest an si mi-am implinit doua dintre ele, statistic stau destul de bine. am zis ca o reciclez si o las pentru anul viitor, dar o rezolutie nu trebuie sa ramana neimplinita mai mult de doi ani la rand, deci 2014 se anunta destul de promitator.