anti-valentin

stau aplecat deasupra ei si ma intreb daca era asa frumoasa si cand ne-am cunoscut. doamne, nu mi-a placut deloc de ea la inceput! era exuberanta, gesticula mult si avea parul tuns mai scurt intr-o parte. groaznica tunsoare pentru o femeie, mi-am spus atunci.

Micul Print in Tara Minunilor

pe mirabela o poti descrie in cateva cuvinte ca fiind…o tipa cu sani frumosi. genul ala care trebuie “purtati” liberi, in afara oricarui sutien care ar putea sa le ingradeasca frumusetea. genul ala dupa care barbatii se uita cu coada ochiului pe strada atunci cand sunt de mana cu altcineva. si acel altcineva intoarce capul dupa ea, intrebandu-se cum merge aia fara sutien pe strada.

o fata si un zmeu

de fiecare data cand se uita la ea i se parea ca descopera lucruri pe care i le-a ascuns pana acum. statea intinsa pe burta, cu sutienul desfacut si nu isi poate lua ochii de la sanul pe care il vedea din profil. mic, timid, ascuns parca de razele soarelui. citea si se prefacea ca nu il observa, dar stia sigur ca se uita la ea. din cand in cand, dupa ce mai citea cate o pagina din cartea cu coperta neagra, isi mai aranja slipul, ridicand usor fundul.

un final, numai sa fie

era o masina in spatele meu. speram sa fie el, sa urmeze drumul pe care mergeam. la un moment dat, pe straduta cu nume de flori, am oprit. a deschis portiera masinii si s-a asezat in dreapta mea, de parca era locul lui dintotdeauna. a scos din buzunar un cd. pe repeat, aceeasi melodie.

Marlboro si siropul de cirese

ma intorceam in seara asta de la alergat. pe scara blocului o doamna in varsta isi prinsese mainile intre 3 plase pline de cumparaturi, lesa unei cateluse si cheia de la cutia postala. m-am oferit sa o ajut mai mult cu forta. era jenata ca ii car sacosile pana la...etajul 1! s-a oprit sa imi multumeasca si mi-a povestit ca s-a mutat din februarie in bloc si nu cunoaste zona. era fericita ca astazi descoperise o macelarie aproape de casa.

noi. singura

ma intreba zilele trecute o prietena pe care o tot sfatuiam sa incheie o relatie in care era nefericita  – tu ai habar cat de greu este sa fii singura? apoi s-a scuzat stanjenita, simtind cumva ca eram solidara cu suferinta ei. cu a ei da, cu a mea nu mai sunt.

Momente si schite

un liceu teoretic din provincie, pauza mare. imi place de George si m-am bucurat ca azi m-a intrebat ce fac. mi se pare cam infantila ideea de a ne stropi cu apa pe culoar, dar vreau sa par de gasca. am reusit sa ma strecor dintr-o clasa in alta sa nu arat ca o curca plouata, dar colegele mele deja erau la concurs de tricouri ude…trebuie sa fac ceva sa par mai abordabila si interesanta. ma duc sa imi umplu o sticla cu apa si cand ma intorc pregatita de o “stropeala” zdravana, o colega imi spune ca ma cauta ai mei…chiar acum s-au gasit?!

Tatii copilului meu

Pentru cei care deja au strambat din nas la titlul lipsit de inspiratie pe care l-am gasit pentru randurile de mai jos, tin sa precizez inca de la inceput ca nu sunt casatorita si nici nu am copii. Teoretic nu am avut inca parte de aceasta experienta, practic insa in visele pe care mi le construiam alaturi de barbatul de langa mine m-am casatorit de cel putin 2-3 ori si am avut si vreo 3 copii cu fiecare dintre ei. Fara sa fiu genul de femeie care a visat dintotdeauna la ziua nuntii, trebuie sa recunosc ca mi-am imaginat-o de cateva ori alaturi de omul de langa mine. De fiecare data cand am parasit sau am fost parasita am plans dupa copiii nostri, dupa felul in care aratau in mintea mea, uneori mai mult decat dupa iubirea in sine.