vineri am plecat spre casa ingandurata si coplesita de tot ceea ce s-a intamplat peste zi. cand si-a strans toate lucrurile si a inchis usa biroului dupa aproape 3 ani pe care i-am petrecut impreuna acolo, am stiut exact ce era in sufletul lui. pentru ca si eu traiam aceleasi emotii. am trecut impreuna prin nenumarate intamplari, m-a vazut plangand, m-a ascultat povestind aceleasi nimicuri iar si iar, m-a incurajat sa merg mai departe, atunci cand cautam sa ma agat de orice bucurie marunta ca sa ma trezesc din pat dimineata.
