frumoasa si bestia - partea a II a

nu mai tin minte momentul exact cand ne-am mutat impreuna. si cand zic mutat, nu ma refer ca mi-as fi dus toate hainele din sifonier si mi le-as fi mutat intr-a lui. pentru el faptul ca dormim 3-4 nopti pe saptamana impreuna vine la pachet cu “stresul” unei relatii serioase.

frumoasa si bestia

nu mai tin minte momentul exact cand a intrat la mine in casa. si cand zic intrat, nu ma refer la prima noapte cand am invitat-o sus, sub pretextul ca am primit un vin de porto excelent de la niste prieteni. ci la momentul ala cand a inceput sa isi lase diverse lucruri pe la mine. 

visatoarea

aveam vreo 11-12 ani si aflasem ca mos craciun nu exista. au avut grija colegii sa rada pe tema naivitatii mele si sa imi alunge orice urma de indoiala. eram singura acasa si imi facusem un scop din a gasi cadourile cumparate de ai mei. epuizasem dulapurile din dormitor, sertarele bucatariei si facusem chiar si un tur de baie. 

anti-valentin

stau aplecat deasupra ei si ma intreb daca era asa frumoasa si cand ne-am cunoscut. doamne, nu mi-a placut deloc de ea la inceput! era exuberanta, gesticula mult si avea parul tuns mai scurt intr-o parte. groaznica tunsoare pentru o femeie, mi-am spus atunci.

o tipa cu vino-ncoa'

s-a asezat langa mine la masa de la geam. ca de fiecare data ma intimida prin atitudinea ei. era genul de persoana sigura pe ea, vorbea rar si apasat. uneori mi se parea ca isi misca si buzele intr-un mod ciudat cand articula cate un cuvant, doar ca sa atraga atentia asupra frazei respective. avea mereu un look extrem de feminin, nu mai cunoscusem o tipa pe care sa arate atat de bine o fusta conica midi si un blazer lejer.

Micul Print in Tara Minunilor

pe mirabela o poti descrie in cateva cuvinte ca fiind…o tipa cu sani frumosi. genul ala care trebuie “purtati” liberi, in afara oricarui sutien care ar putea sa le ingradeasca frumusetea. genul ala dupa care barbatii se uita cu coada ochiului pe strada atunci cand sunt de mana cu altcineva. si acel altcineva intoarce capul dupa ea, intrebandu-se cum merge aia fara sutien pe strada.

indreptar despre cum am renuntat la un vis

terminasem facultatea si inca nu incepusem sa imi caut un job.  am facut limbi straine pentru ca nu intrasem la comunicare. in iulie, dupa ce am aflat ca luasem licenta cu nota mare, nu stiam daca sa ma bucur sau sa plang. lucrasem o luna la o editura si plecasem de frica unei directoare care baga spaima in studentii angajati. cand ii vedeam dimineata tocurile stiletto, imi tineam respiratia de teama sa nu imi strige numele.

o fata si un zmeu

de fiecare data cand se uita la ea i se parea ca descopera lucruri pe care i le-a ascuns pana acum. statea intinsa pe burta, cu sutienul desfacut si nu isi poate lua ochii de la sanul pe care il vedea din profil. mic, timid, ascuns parca de razele soarelui. citea si se prefacea ca nu il observa, dar stia sigur ca se uita la ea. din cand in cand, dupa ce mai citea cate o pagina din cartea cu coperta neagra, isi mai aranja slipul, ridicand usor fundul.

cel mai iubit

"pentru cel mai iubit dintre pamanteni…
imi imaginez ce surprins esti ca ai gasit biletul asta pe perna. pentru ca nu ma pricep deloc la scris pentru ca sunt foarte obosita, m-am chinuit mai bine de o ora azi-noapte sa compun cateva propozitii coerente. mi-am dat seama din nou ca m-ai ales pentru frumusetea fizica, nu pentru talentul meu de povestitoare sau spiritul creativ. :) ma uit cum dormi si deja ma intristez la gandul ca maine dimineata cand o sa te trezesti, nu o sa mai fiu langa tine. plecarea asta ma doare la fel ca si pe tine, vreau doar sa intelegi ca nu am avut de ales. 

un final, numai sa fie

era o masina in spatele meu. speram sa fie el, sa urmeze drumul pe care mergeam. la un moment dat, pe straduta cu nume de flori, am oprit. a deschis portiera masinii si s-a asezat in dreapta mea, de parca era locul lui dintotdeauna. a scos din buzunar un cd. pe repeat, aceeasi melodie.

Marlboro si siropul de cirese

ma intorceam in seara asta de la alergat. pe scara blocului o doamna in varsta isi prinsese mainile intre 3 plase pline de cumparaturi, lesa unei cateluse si cheia de la cutia postala. m-am oferit sa o ajut mai mult cu forta. era jenata ca ii car sacosile pana la...etajul 1! s-a oprit sa imi multumeasca si mi-a povestit ca s-a mutat din februarie in bloc si nu cunoaste zona. era fericita ca astazi descoperise o macelarie aproape de casa.

sa traiti frumos!

randurile de mai jos nu sunt pentru cei care au “calatoriile” ca hobby in CV sau pentru cei care s-au plictisit deja de toate continentele si isi permit vacante de lux in fiecare sezon. sunt pentru cei ca mine.

viata incepe mereu

nu prea ii place sa mearga cu metroul. de fapt nu ii place deloc. are o fobie de spatii intunecate, subterane, care nu dezvaluie niciodata lumea de dincolo de geam. in plus ajunge atat de repede la destinatie, incat te obliga sa te grabesti si sa preiei ritmul alert al celorlalti. scoti cartea din geanta, nu ai terminat bine a doua pagina ca urmeaza statia la care trebuie sa cobori. mai bine de un an a mers cu tramvaiul, zilnic o calatorie dus-intors de 50 minute. sute de pagini citite, dar mai ales placerea ultimelor randuri savurate pe semiintuneric in pasaj la victoriei. 

Momente si schite

un liceu teoretic din provincie, pauza mare. imi place de George si m-am bucurat ca azi m-a intrebat ce fac. mi se pare cam infantila ideea de a ne stropi cu apa pe culoar, dar vreau sa par de gasca. am reusit sa ma strecor dintr-o clasa in alta sa nu arat ca o curca plouata, dar colegele mele deja erau la concurs de tricouri ude…trebuie sa fac ceva sa par mai abordabila si interesanta. ma duc sa imi umplu o sticla cu apa si cand ma intorc pregatita de o “stropeala” zdravana, o colega imi spune ca ma cauta ai mei…chiar acum s-au gasit?!