stau cu knausgard in brate si nu reusesc sa citesc nici macar cateva randuri. repet aceeasi fraza de 4 ori - “noptile nesfarsite de vara, atat de luminoase si deschise, cand ne plimbam prin baruri si cafenele in diferite parti ale orasului, in taxiuri negre, singuri sau impreuna cu altii, cand starea de betie nu era ceva amenintator, distructiv, ci un val ce ne ridica tot mai sus, incepusera sa se intunece incet si pe neobservate, cerul era parca prins de pamant…si noaptea de vara usoara, schimbatoare a devenit dintr-odata de neimaginat, ca un vis pe care in van incerci sa il recapitulezi cand te trezesti.”
