ganduri la pereti

de dimineata cand m-am trezit m-am gandit sa iti raspund la mesajul trimis cu o seara inainte. l-am scris si rescris de cateva ori, apoi l-am sters de tot. nu ma pricep la cuvintele care iti plac. lumea ta e haotica, incrancenata si are culoarea mobilei wenge.

o tipa cu vino-ncoa'

s-a asezat langa mine la masa de la geam. ca de fiecare data ma intimida prin atitudinea ei. era genul de persoana sigura pe ea, vorbea rar si apasat. uneori mi se parea ca isi misca si buzele intr-un mod ciudat cand articula cate un cuvant, doar ca sa atraga atentia asupra frazei respective. avea mereu un look extrem de feminin, nu mai cunoscusem o tipa pe care sa arate atat de bine o fusta conica midi si un blazer lejer.

asa incepe, ca intr-un vis

ca in fiecare weekend, maria era in fata unui pahar de chardonnay pe terasa la Eden cu un grup de prieteni. era aproape de miezul noptii cand au inceput sa dezbata finalul nu stiu carui serial si o cam plictiseau. de ceva vreme, observase ca tipa de la masa din fata se uita din cand in cand la ea. era machiata strident si avea un ruj rosu care atragea atentia asupra ei.