nu toata lumea bea lapte cu caimac

aseara ma opresc la mega image-ul de langa birou. vorbesc la telefon printre rafturi, cutiute cu afine, pungi cu chimion, lapte cu caimac si, in timp ce vorbeam, imi amintesc ca am avut impresia toata ziua ca e ajunul craciunului. conversatia imi aduce liniste si rezolva cumva, ca printr-o minune, o problema care ma tot macinase saptamana asta.

pygmalion si galateea

astazi te-am vazut pentru prima data preocupat si m-am ingrijorat. de fapt mi s-a facut teama. mi-e teama ca dintre noi doi, eu sunt aia egoista. cea care iti cere tot si careia ii dai si nopti si zile si dimineti de weekend. diminetile alea in care tu te trezesti mereu inaintea mea ca sa ma astepti in bucatarie cu micul dejun.

de ce sa nu invidiezi un om cu bani

in noaptea de 26 decembrie 1985 nea marinache a simtit ca i se apropie sfarsitul. le-a chemat pe cele doua fete la el ca sa nu fie singur la trecerea spre dincolo. ii era frica. fata cea mare nu a suportat sa isi vada tatal in starea aia. a lasat-o pe magdalena, sora cea mica, de veghe pana dimineata. intotdeauna a fost mai puternica, chiar si in astfel de momente. trecuse mai usor si peste moartea mamei, in timp ce aurora inca suferea cand isi aducea aminte de ea.

in memoriam #colectiv

vineri 30.10.2015 ora 23.40 
(primesc un mesaj de la un coleg)
- Buna seara!
- Sper ca nu erai in Colectiv!
(nu stiam ce se intamplase. am crezut ca era in trecere pe acolo si i s-o fi parut ca ma vede prin multime)

drama queen din varful patului

l-a cautat in liste intregi de nume si atunci cand l-a gasit s-a uitat minute in sir la poza lui. nu stia ce sa ii scrie...de fapt intreaga poveste i se parea desprinsa din filmele cu liceeni, incat ii venea sa rada de fiecare data cand incerca sa ii scrie un mesaj. a lasat pagina deschisa, cu gandul ca o sa revina peste cateva ore. dupa cinci minute ii apar mai multe notificari:

aceasta nu e o poveste de dragoste.

acum cateva zile am avut chef sa fac pe scriitoarea. adica sa ma duc intr-un bistro, cu laptopul dupa mine si sa scriu de acolo o poveste. imi plac oamenii care pot lucra de unde vor, candva visam sa am un job care sa nu ma tina 8-9 ore legata de un birou. sa ma trezesc dimineata, sa imi incep ziua la o terasa intr-o gradina plina de copaci, in fata unei limonade cu ghimbir. sa scriu un articol, sa dau publish si asta sa fie “munca” mea. 

Tatii copilului meu

Pentru cei care deja au strambat din nas la titlul lipsit de inspiratie pe care l-am gasit pentru randurile de mai jos, tin sa precizez inca de la inceput ca nu sunt casatorita si nici nu am copii. Teoretic nu am avut inca parte de aceasta experienta, practic insa in visele pe care mi le construiam alaturi de barbatul de langa mine m-am casatorit de cel putin 2-3 ori si am avut si vreo 3 copii cu fiecare dintre ei. Fara sa fiu genul de femeie care a visat dintotdeauna la ziua nuntii, trebuie sa recunosc ca mi-am imaginat-o de cateva ori alaturi de omul de langa mine. De fiecare data cand am parasit sau am fost parasita am plans dupa copiii nostri, dupa felul in care aratau in mintea mea, uneori mai mult decat dupa iubirea in sine.