veronica se hotaraste sa fie sexy

daca ma intrebati pe mine, veronica e o tipa tare faina. micuta de inaltime, par lung ondulat, gingasa in gesturi si aspect, naturala. din cand in cand mai sufla in breton ca ii intra in ochi. as compara-o cu un ghiocel, ca sa va faceti o idee despre ea. 

de ce sa nu invidiezi un om cu bani

in noaptea de 26 decembrie 1985 nea marinache a simtit ca i se apropie sfarsitul. le-a chemat pe cele doua fete la el ca sa nu fie singur la trecerea spre dincolo. ii era frica. fata cea mare nu a suportat sa isi vada tatal in starea aia. a lasat-o pe magdalena, sora cea mica, de veghe pana dimineata. intotdeauna a fost mai puternica, chiar si in astfel de momente. trecuse mai usor si peste moartea mamei, in timp ce aurora inca suferea cand isi aducea aminte de ea.

a fost odata...

in ziua cand si-a semnat demisia, cristina ar fi trebuit sa fie fericita. urma sa se mute definitiv in germania, acolo unde iubitul ei era la studii de cativa ani. isi gasise deja job si mai erau cateva saptamani pana la plecare. si totusi, de ce nu era fericita? mergea catre casa si se incuraja singura ca totul o sa fie bine.

cat dureaza dragostea la bloc?

prin 2010 se mutasera in apartamentul cu patru camere de langa mine. imi placea de ei ca ma salutau mereu cand ne intalneam pe coridor, ba mai mult, zambeau cand faceau asta. lucru din ce in ce mai rar in multimea de fete acrite cu care ma intalneam pe strada, la birou sau in scarile de bloc. un cuplu armonios din punct de vedere fizic, desi pe tocuri ea mi se parea putin mai inalta ca el. se tineau mereu de mana si uneori ma uitam pe vizor atunci cand le auzeam vocea, ca sa ii surprind sarutandu-se inainte sa intre in casa. erau la inceputul relatiei.

sue ellen de la parter

Martie 1980, oras de provincie, ploaie torentiala.
cum am putut sa uit umbrela aseara la el? meriti sa pleci pe ploaia asta de la liceu in rochia ta albastra de jerseu si in pantofi! eventual sa ii strici, ca si asa nu ai alta pereche!

aceasta nu e o poveste de dragoste.

acum cateva zile am avut chef sa fac pe scriitoarea. adica sa ma duc intr-un bistro, cu laptopul dupa mine si sa scriu de acolo o poveste. imi plac oamenii care pot lucra de unde vor, candva visam sa am un job care sa nu ma tina 8-9 ore legata de un birou. sa ma trezesc dimineata, sa imi incep ziua la o terasa intr-o gradina plina de copaci, in fata unei limonade cu ghimbir. sa scriu un articol, sa dau publish si asta sa fie “munca” mea. 

scurta povestire despre o femeie frumoasa.

ma uitam la ea si stiam ca asa trebuie sa arate o femeie frumoasa. o priveam cu admiratie pentru felul in care aparea in camera si toata atentia se muta asupra ei. zambea si deja erau fermecati. povestea nimicuri, dar prin felul in care gesticula sau accentua cate un cuvant parea ca isi spune intreaga istorie a vietii sale si o ascultau toti cu sufletul la gura.