hang on, little tomato!

povestea asta va fi citita doar de doua persoane si traita de una singura.

oda mailurilor fara raspuns

nu am mai scris de mai bine de o luna. nu am presiunea scrisului, e modul in care ma rostogolesc inauntrul meu.

canapea extensibila, ikea, 3 locuri

povestea din notes, scrisa intre playlist-ul de drum lung si cantecele napoletane (...)

a urcat cu un etaj mai sus, ies pe palier sa ma uit dupa el. ii strig din nou etajul, desi o mai facusem si cand sunase la interfon. imi repet in minte lucrurile pe care le stiu despre el, il vad si incep sa tremur si mai tare. unde sunt ochelarii de baiat cuminte si parul lung, dat peste cap? intra val-vartej in bucatarie, cu tot cu rucsacul mare pe care il tot freca de usa sau de pereti. se plimba agitat pe hol, pare ca are si el emotii. inceputul conversatiei e tensionat si greoi, nu gasim cuvintele potrivite si nici subiecte comune. 

giulia

giulia e genul de tipa cu capul in nori. are parul lung, blond, ondulat, cu varfurile usor arse. e mereu data cu oja colorata, dar de fiecare data unghiile ei sunt cojite. se enerveaza si uneori le cojeste singura pana mai raman cateva picatele din loc in loc.

singuratatea corporatistului de cursa lunga

6.30 AM: in fiecare dimineata victor se trezeste la ora asta. din momentul in care opreste alarma telefonului si pana iese pe usa trec 45 minute. merge cu bicicleta aproximativ 10-15 minute pana la birou. ajunge intotdeauna primul dintr-un open space de 50 de persoane. asta pentru ca programul incepe la 8.30 si colegii se strang abia pe la 9. isi pune castile bowers & wilkins, cumparate din bonusul primit de sarbatori si asculta invariabil nicecream fm.